După un an și jumătate de pandemie, epuizați psihic si chiar și fizic ( după o infectare cu Covid-19 în care Mihai a ajuns la spital ) m-am pus să caut ceva, undeva. Variantele erau numeroase, eu aș fi vrut Coasta Amalfi, dar Mihai nici nu a vrut să audă, pe motiv că toată România și Europa e acolo. Precizez din fașă că niciodată nu am călătorit cu vreo agenție, mereu ne-am ocupat singuri de zboruri și cazări. De data asta, nu știu ce mi-a venit și am intrat pe situl celor de la Eturia, fiindcă tot îi lăuda toată lumea pe Instagram și Social Media. Aveau oferte bune ce e drept, mi-a sărit Kenya în ochi și încă doua trei destinații. L-am sunat pe Mihai… Kenya…Ce?? Africa, ești nebună? Pe Covid, febră galbenă, nici vorbă. Liniște…. După o săptămână vine Mihai la noi în redacție la o cafea și tot vorbeam de vacanțe cu colegii, că n-am găsit, că n-am dres, îl aud pe Mihai dintr-o dată, gata plecăm în Kenya. What? Ce să mai zici? Ok. Yeeeeey.
Consultanta de la Eturia a fost minunată încă de la început, am vorbit cu ea, atât eu cât și Mihai. Ne-a prezentat 4 oferte, una doar cu plajă, prețul super mega acceptabil, o mie de euro pentru 7 nopți cu plajă cu hotel cu avion cu demipensiune. Foarte bună oferta dacă vrei să stai la plajă. Noi nu suntem genul ”de stat la plajă și lenevit”, așa că Mihai a ales oferta cu 3 zile de Safari (acel Safari în care dormi acolo și elefanții vin la geamul tău ) și 5 zile la plajă ( Oceanul Indian ). A fost mai scump, dar am înțeles când am ajuns acolo că avea să fie una dintre cele mai frumoase experiențe din viața noastră.
Escapadă în Africa
A venit și ziua de plecare, înainte test PCR fiindcă nu au luat în considerare vaccinul anticovid, ceea ce mi s-a părut corect și safe. Zborul Charter operat de TAROM, numai români, zbor de noapte, dimineața la 7 am fost acolo. Și acum nu dați cu pietre, nu îi ridic în slăvi, dar a fost o diferență între Eturia și celelalte agenții cu care zburau restul românilor. Vă și arăt. Dimineața când am ajuns în Mombasa, am fost așteptați de ghid, care ne-a și sfătuit să luăm o cartelă de mobil pentru a avea NET, zis și făcut. Prețul foarte bun, net brici. Am fost conduși la mașină, adică la niște Toyote super faine de Safari și urma să facem cunosțtință cu șoferul nostru pentru următoarele 3 zile. Ceilalți turiști care așteptau să fie preluați – fie să mearga la hotel (plajă) fie în Safari erau așteptați de niște microbuze – bagajele le puneai deasupra ca în Asia Express – nu erau rele, normal, dar cât de tare să ai jeep-ul tău și ghidul tău? Am mai așteptat un cuplu, fiindcă urma să fim 4 în mașină. Așa i-am cunoscut pe Ioana și Adi, un cuplu din București, oameni super faini cu care ne-am împrietenit evident și ne-am bucurat împreună de cele 8 zile de vacanță.
Când am ieșit pe străzile din Mombasa, dezastru. Am mai vizitat țări în care populația nu avea posibilități financiare, pe scurt, țări sărace, dar ca aici, nicăieri. Chiar și așa, loviți de pandemie și sărăcie, oamenii purtau cu toții mască, chit că erau călare pe un scuter vechi sau cărau apă pe cap. În stânga, în dreapta cocioabe, multă mizerie, tarabe cu fructe și oameni disperați să își vândă marfa.
Foarte important dacă vreți să mergeți în Kenya, nu uitați de AUTAN. Din momentul în care am pus piciorul pe tărâm african până am plecat am golit două tuburi de
AUTAN, mă mir că nu m-am intoxicat. Nu ne-am vaccinat, decât anti-covid și am folosit doar AUTAN și n-am pățit absolut nimic! Nu am luat nici pastile antimalarie.
Dupa 4 ore am intrat în Parcul Național Tsavo. Pământul roșu, cum îl vedeți în poze
este exact așa, fără Photoshop, fără să editez pozele. Ne rugam, să vedem măcar un elefant și o girafă zilele astea. Nici n-am terminat de zis, parcă s-a deschis supapa – antilope, elefanți, girafe, zebre, nici nu mai știu câte, au început să apară ca într-un film. Ne minunam și nu mai știam dacă să urlăm de fericire, să ne ciupim ca e real…un vis. Am ajuns la primul Lodge – Ngutuni unde am luat prânzul. Un loc de vis, mâncarea
excepțională, gustoasă, oameni zâmbitori și în fața la nici 20 de metri veneau
girafele, elefanții și zebrele să bea apă și să steau frumos la poză. Important. Paranteză. În Safari este recomandat să porți haine din materiale comfy, bumbac, in, culori deschise, pământii, gen bej, maro, verde închis. Exclus alb, fiindcă atrage atenția animalelor.
Kenya a fost țara în care am băut doar bere, era singura băutură băubilă, vinul era un fel de Babanu de 10 ori mai prost și mai scump. În tot sejurul am avut mancare înclusă, dar pentru băutură plăteam extra. După prânz ne-am continuat drumul spre cazare, 2-3 ore de plimbare prin parc în care am văzut sute ( nu glumesc ) de animale. Kilaguni Serena Lodge se numește întruchiparea raiului pe pâmânt. Avea să fie locul în care ne-au cazat în prima seară. Am intrat în resort, totul frumos, ne asteptau zâmbitori cu fresh mango juice, totul decorat în stil african. Când am ajuns pe terasă, ni s-a tăiat
respirația. Aș vrea să pot să vă descriu, dar nu am cuvinte. Totul a fost la superlativ.
Dimineața după micul dejun, ne aștepta șoferul și Ioana cu Adi și am plecat spre Tsavo Est și următoarea cazare. Această parte a parcului nu mi s-a părut atât de colorată, era mai aridă, vegetație mai multă. Mihai zice că lui i-a păcut mai mult aici. La fel animale peste tot. Am vizitat o mică junglă/pădurice cu un ranger, am mers puțin pe jos, în grup organizat, rangerul era cu pușca mereu pe fază, am văzut crocodili, maimuțe.
Plecăm de acolo, la un moment dat șoferul nostru aude prin stație că sunt lei undeva.
Ne spunea omul că e mare lucru să vezi lei și tigri în parc și că suntem foarte
norocoși daca îi găsim. La 60 de km de locul în care eram, era o familie de lei. Ne-a
întrebat daca suntem de acord să mergem foarte repede acolo să vedem, evident am
zis da. Baiatul nostru ne-a dus cu 130 de km pe oră prin parc să ajungem la lei. Am
ajuns. Leul mânca o zebră, iar familia lui era peste drum de el, dormea. Vedeti
pozele mai jos. A fost ceva ca pe Discovery, să auzi leul cum ronțăie o zebră la 15
metri de tine. Regula de aur – te uiți faci poze din mașina de safari, dar niciodată
nu cobori. Șoferul ne povestea că anul trecut o chinezoaică nu a ascultat, s-a dat jos
să facă poză unui hipopotam. Femeia nu a mai ajuns întreagă la mașină, practic a fost mâncată de hipopotam.
Seara am ajuns la următoarea cazare. Era complet diferită față de prima.
Era tot un lodge, dar cu mai multe vile, cu o piscină mare, restaurant frumos și totul evident în stil african. Am primit o căsuță ceva mai departe de restaurant, singura mea problema era că peste tot erau șopârle. Unii are zice, ce draguț, știu, dar eu am o fobie și mi-a fost foarte frică nu intre una în cameră când deschidem ușa. Maimuțele umblau peste tot, la liber, nu săreau pe tine, dar îți apăreau în față la tot pasul. Mâncarea și aici delicioasă, oamenii zâmbitori, foarte de treabă, elefanții la
300 de metri de noi. Fiindcă am venit cu un charter TAROM, hotelurile pe unde stăteam erau pline cu români, noi fiind printre primii turiști care veneau în Kenya după
lockdown. ( localnicii ne mulțumeau încontinuu fiindcă am venit să cheltuim bani la
ei)
Oamenii din Kenya sunt foarte săraci. Pentru ei bacșișul este foarte important și poate
face diferența dacă mânăncă sau nu familia lor în ziua respectivă. A 3-a zi, ne
transferau la hotelul de la plajă, însă în drum am oprit într-un sat de maasai. Foarte pe scurt: – sunt un popor migrator ce stau in Kenya si Tanzania, femeile construiesc casele din chirpici, bărbații pot avea oricâte neveste doresc, mănâncă doar vacă, pentru a deveni bărbat Maasai trebuie să stea 6 luni în junglă și să omoare un leu, când mor nu sunt înmormântați ci sunt lăsați afară până când îi mănâncă sălbăticiunile. Sunt arși pe obraji la o vârstă fragedă și își scot un dinte. Simon, bărbatul din majoritatea pozelor, ne-a fost ghid. Are 43 de ani, 4 neveste și 16 copii și câteva capre 🙂 Copiii din satul pe care l-am vizitat au o școală, vine o profesoară din Mombasa și le predă. Dincolo de tradițiile lor care par foarte ciudate și sunt sigură că sunt respectate de maasaii care locuiesc în munți, locul unde am fost duși noi mi s-a părut foarte comercial și am simțit că am fost ”jupuiți” de bani.
De aici am plecat la hotel. Finally. Eu cu Mihai nu călătorim în locuri exotice, nu ne
place să stăm la plajă ( da, stăm la Constanța, dar la plajă mergem de 3 ori pe vară)
și tocmai de accea era o provocare pentru noi 5 zile, la plajă, oare ce o să facem. Am
ales hotelul Leopard Beach Resort. Era hotelul din oferta pe care am primit-p, mai erau
două, dar nu ne-am uitat la ele. Ioana cu Adi noii prieteni, erau la hotelul Swahili, unul
nou, proaspăt renovat super fain, arăta mult mai bine ca al nostru, deja ne gândeam
cu Mihai că am luat țeapă. Am ajuns la Leopard, un hotel ridicat de italieni
pentru mafia lor, să vină în vacanțe. Foarte drăguț, cu muultă vegetație palmieri,
camerele curate, recent renovate, doar exteriorul era ceva mai ”vechiuț” să zic, dar e
mult zis vechiuț. Am lăsat bagajele, verificat camera dacă are șopârle și du-te
Dicăăăă la restaurant. Plaja, minunată, apa turcoaz, ca-n filme. Noi dacă n-am fost până acum în Maldive, Mauritius, eram super mega impresionată. Plaja fină,
șezlonguri faine. Hotelul nostru era singurul care avea plajă cu șezlonguri, celelalte nu
aveau. Mare minus. Prietenii nostri de la Swahili nu aveau unde să facă plajă, ceea
ce era cam aiurea. Deci, am făcut o alegere foarte bună.
Nu am intrat deloc în piscină, ne-a plăcut enorm la plajă. Stăteam la umbră cât e ziua de lungă și ne umpleam timpul, mai mâncam o nucă de cocos, ne miram de flux-reflux, făceam o baie în ocean, stăteam de vorbă cu băstinașii, cu turiștii românii care erau la tot pasul. Mâncarea la hotel era foarte bună, diversificată, multe fructe
exotice, proaspete. Cel mai trist era că vedeai că sunt foarte amărâți. Boy – pe
numele lui, beach boy-ul – îi lăsam zilnic 2-3 dolari și ne aștepta cu sezlongul curat
cu prosopul pus ( Era singurul din familia lui care muncea. Venea zi de zi la muncă
cu bicicleta 20 de km dus 20 întors – soția lui nu muncea – stătea acasă cu copii și
mergea după apă 5km pe jos zilnic – unul dintre copii a rămas cu sechele după febra
galbenă și avea probleme locomotorii – 200 de dolari pe lună costa școala și
medicația copilului, dar nu au luna de lună bani să o plătească ) pe scurt, fiecare om
de acolo are o poveste foarte tristă, febra galbenă și malaria îi afectează zi de zi, dar
sunt cei mai zâmbitori și pozitivi oameni pe care i-am cunoscut vreodată.
Am făcut o excursie de o zi – 80 de dolari pe persoană. Am cumpărat-o de la reprezentantul ETURIA în Kenya care ne aștepta la hotel, ne-am plimbat cu un
vapor pe vechi ( dhow ) am făcut snorkeling. A fost ceva de vis, apa turcoaz, caldă, cristalină, am văzut pești Nemo, broaște țestoase imense și am mâncat pe o insulă, fresh sea food. A meritat toți banii. Wasini Island 🙂
Într-o singură seară am ieșit la cină la un hotel – în rest nu e recomandat fiindcă poți fi răpit, jefuit și oricum la ce diferență este între ”lumea din resort” și cea de afară, nu ai ce să vezi. Am luat cina la un restaurant Cave se numea, într-o peșteră, are nota foarte mare pe TripAdvisor și pe bună dreptate. Este asemenător cu restaurantul
faimos din Italia. Adi cu Ioana au făcut rezervare, cei de la restaurant au trimis o mașină după noi la hotel. La cină a fost totul delicios, fructe de mare, homar, tot ce vrei
și ce nu vrei și a costat undeva la 50 de dolari mâncarea pentru două persoane, plus
finally un vin bun -15 dolari parcă sticla.
Ca o concluzie: La plecare spre Românica drumul de la hotel spre aeroport a fost
trist. Atâta sărăcie, rar mi-a fost dat să văd. Autoritățile nu îi ajută deloc, nu au
vaccinuri, spitale, servicii medicale de niciun fel, locuri de muncă, dar sunt atât de
pozitivi încât îți vine să mori de tristețe. Îți dai seama cât de norocos ești tu, în
România ta, așa cum e ea și ce soartă tristă au ei. A fost o experiență unică, ce a
meritat toți banii și dacă vă bate gândul vreodată, vă recomand din inimă Eturia.
Alegeți pachetul mai scump, cu nopțile în Safari, e altceva să dormi acolo și e
altceva să faci Safari o zi, să te plimbe puțin și să vezi 2-3 animale. Am văzut mii de
animale în cele 3 zile, a fost ca într-un documentar de la NatGeo. Nu am avut nicio
bătaie de cap, toate transferurile, mesele asigurate, no stress, decât să te dai cu
AUTAN și să nu dai de mancare la maimuțe, ceea ce Mihai nu prea a respectat și
mă mir, sincer, că nu l-au bătut vreo două primate 🙂
Atât despre Kenya. La revedere!