Istanbul

City break sau vacanță prelungită la Istanbul plus nervi tocați 10 ore în vamă. Am avut proasta inspirație să alegem să plecăm la Istanbul în minivacanța de Sf. Andrei și 1 Decembrie, cu mașina, pentru prima dată. Ne-am gândit că e relativ aproape de Constanța, 8 ore maxim și decât să pierdem timpul prin aeroport, mai bine îi dăm cu mașina. Zis și făcut. Am plecat cu patru prieteni la drum, dintre care doi au fost mai inspirați și au plecat la 3 noaptea. Noi am pornit la 7 dimineața și la 13 eram deja în Vana Bulgaro-Turcă. Și acolo am rămas. 10 ore pe ceas.

Nici nu mai vreau să intru în detalii cât de oribil a fost drumul, aș vrea să uit această experiență. Cozi de 10 km, 90% români, care așteptau să își petreacă 5 zile în Turcia. Să trecem peste asta. La ora 3 dimineața sharp, am ajuns la hotelul din Istanbul. Noi am fost 6 inși și toți am stat la hoteluri diferite, dar toate unele lângă celelalte. Noi am stat la Pierre Loti, am ales zona Fatih – Sultanahmet, adică în buricul târgului. Am avut bulan și am prins o zi de reducere pe Booking, singura, căci după aceea prețul nu a mai scăzut și am plătit pentru 4 nopți, 1600 de lei cu mic dejun inclus. Hotelul mi-a plăcut foarte mult. Camera nu era în stil turcesc, haurită și chicioasă, micul dejun a fost foarte bun și am avut un restaurant pe rooftop foarte mișto, care era mereu plin, narghileaua și berea mult mai ieftină față de alte restaurante, iar priveliștea senzațională.

A doua zi, finally, după ce am dormit 6 ore, ne-am dat întâlnire cu toții și am luat la pas Istanbulul. Nu aș vrea să intru în detalii cu ce ar trebui să vizitați fiindcă TripAdvisor aveți cu toții, aș vrea să vă zic locurile în care am mâncat super bine și am trăit niște experiențe minunate.

Am luat la pas zona fiindcă ne-am cazat în buricul târgului și chiar ai ce să vezi pe acolo. Hagia Sofia Catedrala, Moscheea Albastră, Grand Bazaar, toate erau la o aruncătură de băț. Am băut un ceai bun la Cafe Mesale care este lângă catedrală Hagia Sofia și am fumat o narghilea. Pentru prima dată am văzut cum se fac gozleme, plăcintele turcești umplute cu tot felul de brânzeturi, spanac, cartofi, etc. Toată vacanța am mâncat plăcințele de astea 🙂

Din zona Sultanahmet am luat două taxiuri și am plecat spre Taksim, să ne plimbăm. Taxiul a fost foarte ieftin, undeva la 40 de lire turcești, adică 16 lei. Ne-am plimbat, ne-am luat castane, pe care nu aveți cum să le ratați și am băut un suc proaspăt stors, care este senzațional. Deși lira turcească este în cap în această perioadă, prețurile sunt normale, nu sunt mai mici față de altă dată când am mai fost în Turcia. Zona Taksim a fost un adevărat furnicar, distanțarea socială nu se respecta, iar majoritatea nu purta mască pe stradă.

Ne-am plimbat mult, vreo 10 km în ziua aia, iar după ce am văzut tot ce era de văzut prin Taksim am coborât în Port, iar după insistențele unui turc care ne-a promis fel și fel de reduceri și baclavale moca, ne-am așezat la prânz la Restaurantul Dersaadet. Am mâncat un pește foarte bun, sardine, iar priveliștea a fost senzațională.

De aici am plecat pe jos spre hotel, ne-am dat seama că era la o aruncătură de băț, la propriu și nu era nevoie să luăm taxiul. Străzile au fost pline, îți e mai mare dragul să te plimbi și doar să te uiți în jur. Dacă ați fost până acum la Istanbul știți despre ce vorbesc. Seara la cină, am ieșit ”la noi în cartier” fiindcă erau o grămadă de restaurante. Amara Kebap & Fish House se numește și e pe o ”pietonală” cu multe restaurante unele lângă altele. Atmosfera era foarte mișto, am fumat narghilea și am mâncat ceva tradițional turcesc. Când mi-au adus mâncarea, au făcut și un mini show, iar pentru câteva lire, am avut și ”lăutari”.

Următoarea zi, se anunța ploaie și vânt așa că ne-am plimbat prin bazar întreaga zi. În afară de condimente și ceaiuri nu ai ce să îți cumperi, decât dacă vreți produse ”fake”. Absolut nimic de calitate sau fain nu am văzut, iar prețurile erau foarte mari. Spre exemplu, o pereche de Balenciaga fake erau 400 de euro. Și aici era un soi de furnicar și nimeni nu purta mască. Pe lângă sutele de condimente, de la șofran, cardamon , boia, mentă și tot felul de ceaiuri în fel și fel de combinații, bazarul este un rai turcesc. Vânzătorii îți oferă mostre din fiecare fel de rahat turcesc, ceaiuri și alte delicii. Nu uitați să negociați, orice vreți să cumpărați.

În Grand Bazaar am găsit o cafenea drăgută Ala Kahve Evi, unde am băut cafea turcească făcută în nisip, oribilă la gust dacă întrebați pe mine, dar e o experiență și evident am mâncat gozleme, cu brânză de data aceasta, a fost super.

Seara, ne-am făcut rezervare la Nusr-Et. Eu, Mihai și fratele lui suntem fani vită și am zis că trebuie să vedem cum e vita la Nusr-Et mai ales că e faimoasă all over the world. Am ales Nusr-ET Sandal Bedesteni SteakHouse fiindcă era la 3 minute de mers pe jos și a doua zi era și ziua mea de nume, fiind o Sfântă Andreea și am vrut să mâncăm ceva deosebit. Am făcut rezervare pe un site și la ora 7 sharp, am fost acolo. Din capul locului vă spun că pe TripAdvisor am citit doar păreri proaste despre acest loc, că au așteptat mult, că nu era gata masa, că era scump, că ospătarii erau nesimțiți. Nimic din ce am citit acolo nu s-a adeverit, dimpotrivă. Locația foarte frumoasă, o hostesă foarte drăguță ne-a condus la masă, undeva la etaj, am avut o priveliște de ansamblu foarte mișto.

Prețurile astronomice care se vehiculează pe internet nu sunt adevărate. Eu am comandat Dallas Steak și a costat undeva la 200 de lei. Băieții au mâncat Tomahawk care era undeva la 695 de lire turcești, adică maxim 300 de lei. Iar ceilalți doi prieteni au comandat burger care și el a fost foarte bun și era cu carne de vită – ce nu era tocată. Steak-urile de vită erau însoțite și de un show culinar, ospătarii ne-au tăiat vita în timp cântau, ne puneau șervetele la gât, iar la final un strop de sare, în stilul caracteristic al patronului.

De precizat ca Mihai a comandat o sticla de Johnny Blue dacă nu mă însel, la litru, sătul de bere și a costat 1500 de lire, adică în jur de 600 de lei. Sticlă pe care au băut-o băieții și a cărui preț a fost foarte rezonabil pentru locul în care ne aflam. Dar, și aici există un dar, ospătarul care a fost foarte amabil, ne-a povestit că prețurile astea se practică la Istanbul și că ele sunt triple sau chiar mai mari în Dubai, spre exemplu. Și pentru că în rezervare am trecut aniversare, ne-am trezit cu 3 băieți la masă, o tavă mare de baclava cu înghețată, iar mie mi-au acoperit ochii, mi-au preparat un desert delicios și mi-au cântat la mulți ani, de Sf. Andreea. Foarte drăguț. De apreciat, că au fost atenți la detalii, au văzut că în rezervare am menționat aniversare 🙂 Una peste alta, experiența la Nusr-Et a meritat toți banii, a fost una dintre cele mai bune steak-uri de vită ever, iar show-ul, amabilitatea ospătarilor și locul pur și simplu, wow.

Următoarea zi am făcut shopping la Mall of Istanbul, unde prețurile în unele magazine au fost mai mari ca la noi, deci treaba cu lira turcească depreciată nu prea se confirmă. Cumnatul a găsit un magazin în genul lui Peek de la noi, de unde ne-am cumpărat o grămadă de haine la prețuri foarte bune, gen blugi Levis la 50 de euro. merită să mergeți până acolo. Distanța a fost cam mare cam 20 de km din zona Sultanahmet, dar taxiul foarte ieftin, 50-60 de lei și în 50 de min am fost acolo.

După amiază am mâncat la restaurantul lui Burak. O altă vedetă de pe internet/tik tok. Aici mâncarea este tradițional turcească, iar Burak este cunoscut pentru la fel, all over the world. Hatay Medeniyetler Sofrası se numește restaurantul care era cel mai aproape de noi și la care ne-am dus, pe jos, într-o plimbare lejeră, 20 de minute, fără rezervare. Mâncarea a fost foarte bună și foarte ieftină. Patru persoane de data asta, fiindcă doi prieteni plecaseră deja spre România, am plătit pentru mâncare, sucuri ( nu serveau alcool ) și desert, 330 de lei. Restaurantul lui Burak e tipic turcesc, pe pereți sunt poze cu el și ”vedetele” care i-au trecut pragul: președintele Erdogan, Ronaldo, Ronaldinho, etc.

Seara la întoarcere, am luat-o tot pe jos și am admirat străzile Istanbulului. Am mai cumpărat niste baclavale și suveniruri pentru cei de acasă. Nu uitați să mâncați castane și cornul lor cu susan simplu sau umplut cu ciocolată, pe care îl găsiți la fiecare colț de stradă.

Mi-aș fi dorit o croazieră pe Bosfor seara cu cină și dansuri turcești, dar vântul a bătut foarte tare și nu ne-am riscat să rezervăm, o lăsăm pe data viitoare. Sper să revin a 3-a oară în Istanbul. Mi-a plăcut foarte mult și dacă nu ați vizitat minunăția asta de oraș, e timpul să o faceți. În primul rând mâncarea, și nu pentru că sunt eu gurmandă, ci pentru că turcii știu să gătească. Este un oraș cu o istorie milenară, un loc de întâlnire și acceptare între civilizații și un loc agitat și frumos.